Crumble de prune

Dragii mei nu stiu voi cum sunteti dar eu una ma bucur de vacantele copiilor cel putin la fel de mult ca ei. Si ma bucur mai ales de zilele in care pot sta cu ei acasa sa ne distam si sa facem tot felul de nebunii. Asa a fost si azi pentru ca mi-am luat o zi libera , ei sunt in vacanta iar afara a fost o zi minunata de toamna tarzie. Singurul lucru care ne-a deranjat a fost raceala care ne-a prins pe toti trei dar am incercat sa nu o bagam in seama.
Ne-am jucat si i-am lasat sa se joace cum au vrut ei, le-am permis sa faca dezordine mai mult ca de obicei (iar apoi nici nu i-am pus sa adune ...si nici eu nu am adunat...iar sotul cand a ajuns acasa s-a cam luat cu mainile de cap) , le-am gatit (am gatit impreuna mancarea lor preferata ) si sub indrumarea mea i-am lasat sa pregateasca singuri si un desert....si va rog sa ma credeti pe cuvant ca eu nu am pus mana pe nimic in afara de aparatul foto ca sa ii pot fotografia...si le-a iesit perfect.

300 gr prune (da stiu...este 3 noiembrie dar am gasit inca prune in piata , mai moi e drept dar foarte dulci)
3 lg zahar
putina scortisoara
Copiii au spalat , desfacut si taiat prunele felii (asa mai stangaci e drept ).
Pe Tony l-am pus apoi sa unga un vas cu unt, sa puna in vas prunele , sa adauge zaharul si scortisoara si sa le amestece...s-a descurcat minunat.

Pentru aluat:
100 gr faina
75 gr unt rece
60 gr zahar

Iulia a amestecat toate ingredientele acestea cu manutele ei mititele (si chiar am fost mirata de priceperea de care a dat dovada ) pana a obtinut un aluat sfaramicios.
Au firimitat apoi aluatul peste prune...si pentru mai multa crocanteala mi-a venit mie ideea si cu niste migdale (tot ei le-au presarat si pe acelea)
Pe Tony pentru ca e mai mare l-am pus sa puna tava la cuptor...si i-am dat de stire ca tot el sa fie cel care are grija sa nu se arda...si daca l-ati fi vazut ca cate atentie si grija se tot invartea pe langa cuptor ca sa vada daca inca nu e gata (bine, bine...ma mai uitam si eu , asa pentru siguranta)...si dupa aproximativ o jumatatate de ora tot pe Tony l-am lasat sa scoata tava din cuptor (recunosc ca am avut emotii dar s-a descurcat minunat).
...nu-i asa ca le-a iesit minunat?...si foarte bun va asigur ...